Razbunare canibala

Rasarit indepartat, ce m-adaposteste de-un calau necrutator

C-o masca de mantuitor, deghizat cu imbratisari de tradator,

Ma surprinde condamnata, asteptandu-mi sentinta, nerabdator.

Ascute-ti farmecele tale predestinate, ce ma pandesc cu atata dor,

Amputeaza-mi si sentimentele anesteziate, ca nu mai simt amor,

Doar pumnalul tau, in pieptul meu, il simt strapunzator!

Destine innodate, imbolnavite de propriile drumuri separate

Amagindu-ne cu promisiuni desarte, cu perversiuni nepronuntate.

Tirania dependentei noastre de vanitate, supradoze de singuratate

Mutileaza melancolia unor clipe nedezlegate, pline de senzualitate

Unde se rostesc rugaciuni distorsionate, cu durere infestate

De Pagani catre Zeii muritori, ai unor sentimente degradate!

Ecourile sufletului sinucis, m-alunga in tacerea asurzitoare

Icoana demonului meu, de cenusa iadului zdrobita cu ardoare

Descompunandu-se sinistru in albia trupului unei muze ispititoare

Patrunzand-o exact ca o injunghiere plina de putere si savoare…

Te sarut cu Sfintenie, Credinta mea pagana si inselatoare,

Dar te descompui intr-un extaz sinistru, sub o raza de splendoare!

Eden

Si-a scurs seva nemuririi la portile eternului,

Nechibzuinta i-o plangea zeita infernului,

Oftau stele si zvacneau aripile aruncate,

Prinse si distruse rece de-ale iadului Hecate.

Zambea adanc, nestiutor, cuprins in al sau vis,

Crezand intr-un destin macabru, niciodata scris.

O lege-a firii-a fost calcata de-a lui saritura

In intunericul funebru ce respira doar ura.

Va curge din Eden un inger, un suflet pierdut

Ce-a vrut sa stie ce-i iubirea, sa afle n-a putut…

De-as putea

De as putea sa simt din nou fiorul din corpul meu

Sa-mi simt inima vibrand de fericire

Iar ochii lacramand de bucurie,as simti ca traiesc din nou

Ca mai pot iubi,cum iubeam odata…

Pentru asta trebuie sa-mi recapat speranta

Si puterea de a iubi

Sa las totul in urma,gandidu-ma ca viata e schimbatoare

Si cu ajutorul iubirii

Sa pot merge mai departe

Dar e greu…

Pentru ca imi pierdusem speranta

Credeam ca nu mai pot iubi vreodata!

Gandindu-ma mai bine

Mia-am dat seama

Ca viata…

E ca noaptea fara luna

Atunci cand nu iubesti!

Apocalipsa

Copacii sufla aer rece
Pietrele arunca sange,
Viata in fuga trece,
Cerul striga si plange.

Marea scuipa orice samanta ii vine
Ce se scurge in pacat
Regretand nasterea lumii de ura pline,
Cu imaginatii culte care le-au inventat.

Pasarile zboara spre paradisul neimplinit
Cautand miraje vii si intunecate
Stropite de minciuni pline de venin
Intoarse impotriva spiritelor moarte.

Bestiile urla si scuipa sperante
Asteptand ca sufletul sa moara
Alaturandu-se cerurilor blestemate
Iar cu credinta pe veci sa adoarma.

Totul incepe sa dispara in nimic
Transformandu-se numai in praf
Arse de dureri ucigatoare
Si aruncate, adanc spre Iad.

Rarind drumul libertatii inselatoare
A ramas totul pustiu
Vantul sufla doar tristete
Norii se roaga pentru un cer viu.

Luna dispare in mistere
Purtandu-si cu ea blestematul fiu.

A murit si s-a stins speranta
Pamantul se inchina cerului,
Sadic sfasiat pe viata
Vindecandu-se de ranile chinului.

Iubire Bolnava

Un tipat mut imi inunda mintea,imi opreste gandul

E tipatul de durere al inimii mele,lovita de sageata otravita al lui Cupidon

Iubirea,dulce ortarava…

Imi circula rin vene.

Am renuntat la orice leac care m-ar putea salva..

Renunt la viata..Renunt la tine..

Moarte ma daruiesc tie

Se prabuseste universul pentru un moment..

Aopi liniste..o mana intainsa..

O salvare ..sau o noua moarte?

Si daca

…si daca as putea sa sterg absolut orice urma din mine care ma intoarce mereu la tine

si daca as putea sa te sterg pe tine pentru totdeauna de pe fata pamantului

;si daca n-ai fi existat niciodata…
Trebui sa existe tot timpul un “si daca…” …si daca nu era acest “si daca” ,eu acum nu mi-as mai face iluzii despre cum ar fi fara tine,deloc,in viata mea…
Dar mai ales,cel mai important “si daca”:si daca nu m-ar fi durut atat!Dar m-a durut,si ma doare continuu,in fiecare secunda,in fiecare clipa,tot timpul,la orice pas,eu simt durere.O durere adanca in suflet,care imi taie respiratia,care imi opreste bataile inimii,care efectiv ma dezarmeaza.Este probabil singura mea tovarasa,care se va tine scai de mine pentru totdeauna,este durerea mea care te uraste pe tine si care vrea sa ma doboare pe mine.Dar cum sa urasca ea o fiinta care nu exista?Cum sa te urasca pe tine care,esti o entitate?Si totusi o face…iar eu,la randul meu,o urasc pe ea pentru ca nu pot sa te urasc la fel de mult pe tine!Caci dintotdeauna tu ai fost o parte,eu-intregul.Tu ai fost fundatia,eu-cladirea.Tu ai fost fiinta,iar eu-imperiul.Mereu ai fost parte din mine…fara tine eu nu eram eu,si fara mine tu nu existai si totusi acum eu nu mai sunt nimic.

Ma inaltam,zburam cat mai sus pe zi ce trecea,prindeam viata,imi deschideam aripile si mai mult,sorbeam in nestire fiecare clipa in aer…tu m-ai invatat sa merg pe nori…si tot tu mi-ai taiat aripile,mi-ai luat aerul,m-ai izgonit inapoi pe Pamant.
Moartea doboara un tanar in floarea varstei si plin de viata.
Era de ajuns sa-mi strapungi o aripa cu o singura sulita si ma omorai,dar era prea putin pentru tine…ai tras o data,deja cadeam;ai tras a doua oara,abia mai respiram;si ai continuat sa tragi pana cand nu a mai ramas nimic din mine si doar sufletul meu a ajuns in mainile tale,ca apoi sa faci tu ce vrei cu el…si l-ai omorat si pe el.

Idee

Nu pot sa inteleg de ce conteaza atat de mult daca ai un decolteu generos sau un posterior mai pronuntat .Pana la urma toate suntem frumoase in felul nostru.Nu trebuie sa suferim ca nu suntem ca ele ci din contra sa ne bucuram ca nu suntem agatate de toti borfasii pe strada sau ca nu suntem bagate in probleme cu prietene ale unor baieti care nu se pot controla.

Stiu,e dureros cand vezi ca persoana de langa tine prefera una ca ea dar mai bine lasam durerea la o parte si vedem realist lucrurile,in final isi va fi dorit sa te fi avut pe tine in loc pentru ca aia era doar o curva si nimic mai mult.

Nu pot sa inteleg de ce oamenii se insala.Nu e mai simplu sa spui in fata persoanei de langa tine ca relatia nu mai merge in partea ta si ca vrei o schimbare decat sa minti cu zambetul pe buze si sa provoci durere?

E atat de simplu sa aduci negura in sufeltul unui om,in special al unei fete.

Cum puteti voi,mari reprezentanti ai masculinitatii feroce sa faceti din lucruri care par perfecte un rau negru de lacrimi amare?Nu va doare?Voi nu aveti sentimente?