Rasarit indepartat, ce m-adaposteste de-un calau necrutator
C-o masca de mantuitor, deghizat cu imbratisari de tradator,
Ma surprinde condamnata, asteptandu-mi sentinta, nerabdator.
Ascute-ti farmecele tale predestinate, ce ma pandesc cu atata dor,
Amputeaza-mi si sentimentele anesteziate, ca nu mai simt amor,
Doar pumnalul tau, in pieptul meu, il simt strapunzator!
Destine innodate, imbolnavite de propriile drumuri separate
Amagindu-ne cu promisiuni desarte, cu perversiuni nepronuntate.
Tirania dependentei noastre de vanitate, supradoze de singuratate
Mutileaza melancolia unor clipe nedezlegate, pline de senzualitate
Unde se rostesc rugaciuni distorsionate, cu durere infestate
De Pagani catre Zeii muritori, ai unor sentimente degradate!
Ecourile sufletului sinucis, m-alunga in tacerea asurzitoare
Icoana demonului meu, de cenusa iadului zdrobita cu ardoare
Descompunandu-se sinistru in albia trupului unei muze ispititoare
Patrunzand-o exact ca o injunghiere plina de putere si savoare…
Te sarut cu Sfintenie, Credinta mea pagana si inselatoare,
Dar te descompui intr-un extaz sinistru, sub o raza de splendoare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu